Ciuperci pane
Gandindu-ma ce sa mai gatesc azi (asta era alaltaieri, cu puiul pe sticla), mi-am adus aminte de ciupercutele pane pe care le-am comandat din cand in cand de la un fast food de la Matache timp de 2 ani, cat lucram in Pipera. Din pacate, nu le mancam suficient de des, pe cat sunt de bune. Dar poate asa nu-mi trece pofta niciodata de ele.
Am mai incercat reteta in tara, dar pentru ca nu le-am fiert, nu au fost atat de bine patrunse. Acum insa, la sfatul mamei mele, le-am fiert bine, bine inainte, astfel incat in tigaie doar sa isi mai fure gustul unul de la altul si sa se prajeasca oul…
Vi le recomand cu caldura simple sau, la ocazii, pentru musafiri, alaturi de alte antreuri, cum ar fi chiftelutele reci, umplute cu branza feta.
Pentru 20 bucati
Pregatire: 15’
Prajire: 10’ + 20’ (fierbere)
Ingrediente:
- 20 ciuperci champignon
- 1 ou
- 50 g faina
- 50 g pesmet
- sare
- ulei pentru prajit (≈ 100 ml)
Cand apa a inceput sa fiarba, se pun ciupercile in apa, la foc moderat si se lasa sa fiarba ≈ 20’.
Se probeaza cu o furculita una dintre cele mai mari ciuperci si cand aceasta patrunde usor, se scot ciupercile din apa si se pun intr-o sita, sa se scurga si sa se racoreasca.
Intr-un bol mic, se bate oul si se pun faina si pesmetul pe cate un servetel de hartie, la indemana.
Se gusta o ciuperca de sare, daca mai trebuie, se adauga inca un praf de sare oul batut si se mai amesteca bine, sa se topeasca.
Se ia cate o ciupercuta, care se trece, pe rand, prin faina, ou si apoi pesmet si se pun in uleiul incins, la foc tare. Se continua procedeul, pana la terminarea ingredientelor.
Cand sunt gata, se scot pe un servetel de hartie, apoi se transfera in platoul de servit.
Ciupercile pane se servesc ca antreu, reci sau caldute.
Pofta buna!
Posted on 13 February, 2010, in ANTREURI, • Retete usor de pregatit •, √ Bucatariile lumii, Bucataria romaneasca, Ciuperci pane and tagged - - Ciuperci, antreu, ce mai gatesc azi, Ciuperci pane, faina, fierbere, ou, ou batut, pane, pesmet, prajire, sare. Bookmark the permalink. 10 Comments.
Salata de peste afumat cu ceapa si rosii 
Adopta un catel la distanta:
Premiu de la 
Retzetar de... fericire 
Eu la prajit le las si cu capacul deasupra, la foc mediu, si se fac bine inauntru si fara sa le fierb… ma rog, nici nu-mi plac pane-urile foarte “prajite”, adica la foc mare.
Cred ca sunt printre singurele persoane care nu trece separat la pane… eu amestec ou cu lapte si faina/pesmet, pana iese un amestec mai gros, si prin aia trag. Eventual daca vreau sa iasa mai crocant, il trec si prin fulgi de porumb sfaramati.
Iammi.
Crocantele… de cam 1 an am auzit de aripioare date prin fulgi de porumb, dar tot nu am facut, desi sunt tare curioasa. Dar uit mereu.
Ideea e ca, ciupercile fiind deja facute, in ulei incins se mai tin maxim pentru 1 minut, doar sa se faca aurii.
A se vedea ficateii pane. Cred ca sunt cel mai mare fan al oului batut cu faina, prin care trec apoi carnea sau ce am de facut pane. Doar asa faceam snitelele, dar la noi sunt de-acum 2 tabere: cei care le vor mai crocante si cei care le vor mai moi, asa ca facem cand asa, cand asa.
Eu nu sunt mare amatoare de ciuperci, nu stiu nici cum sa le prepar numaidecat, poate si de asta, dar mama mereu e interesata de noi feluri de a le gati… asa ca am o impresie ca atunci cand ii voi zice de reteta ta, o sa ma puna cu siguranta sa cumpar ciuperci data viitoare cand ajung la Kaufland :))
Apropo de aripioare cu fulgi de porumb, o prietena de-a mea lucreza la un fast-food si imi spunea ca initial pregateau aripioarele in mod obisnuit, dar ca mai apoi au trecut si la fulgii astia. De atunci nu prea se mai cumpara, erau mai apreciate pregatite dupa reteta dinainte. Chiar ei, mare amatoare de aripioare, nu i se mai par la fel de gustoase. Asa ca probabil o sa treaca din nou la prima reteta.
Eu sincer n-am mancat… dar nu-mi suna rau totusi cu fulgisorii astia 😕 Snitelele imi plac si mie mai crocante 😀
🙂 Eu, dimpotriva, sunt mare iubitoare de plante inferioare, numite ciuperci. De cativa ani, de fapt, prefer orice vegetala, carnii. Nu spun ca nu mananc si carne. Putin din fiecare :).
Ca tot veni vorba de ciuperci, intre timp am mai luat si asta seara, cum nimeni nu avea chef de gatit, facem frumos un gratarel, unde o sa le avem si pe ele expuse.
Cat despre fulgi, de data asta chiar nu o sa mai uit; sa gasesc de cumparat insa, ramane o provocare.
Si mie imi plac mult de tot ciupercile 😀 cand eram mai mica, eram mai fraiera si nu le mancam, aveam impresia ca toate sunt otravitoare si fugeam de ele ca de dracu’ 😆 le’am descoperit mai bine de-abia acum 5 ani cand am mers in Italia, in nord, la munte 🙂 acolo e o traditie sa mergi sa cautzi ciuperci prin padure, ai toate shansele sa gasesti ciuperci gigantice 😀 evident, acasica, urmeaza prepararea lor 8->
Super.
Da, italienii au o adevarata pasiune pentru ciuperci. Nu am auzit pe nimeni la noi sa stie atatea tipuri/denumiri…
Desi nu imi dau seama bine, cred ca tot aici le-am prins si eu cu-adevarat gustul.
Ultima oara cand am facut ciuperci pane ni s-a facut rau la toti ca le-am mancat prea repede si cu pofta. Sunt dementiale! Le recomand si eu!
Multumesc. 🙂
Azi mai trag o tura, mi-au cumparat din nou pentru ca le-au placut.
De data asta sunt tot niste champignons, dar un pic mai mari. Iammi!
Precum spuneam, mama a auzit de reteta, a doua zi pe lista de cumparaturi s-au gasit ciupercile… numai ca ne-am amintit ca incepe postul, asa ca ciupercile au fost pana la urma mancate cu un pilaf 😦
Data viitoare nu mai scapa neatinse de ou!
🙂
Da, asa este, luni a inceput Postul Pastelui.
Un pilaf n-am mai facut demult. Cred ca e momentul.