Premianta din nou

Ultima data era la scoala, eram mica, nici nu vreau sa calculez cati ani sunt de-atunci…

M-a premiat loryloo pentru retete, in general si pentru saratele, in special. Multumim, eu si retetele mele ne bucuram de aprecieri si dam mai departe, cum e obiceiul:

Bunny, pentru ca suntem inspiratie reciproca😉 si plangem una in fata blogului celeilalte (de pofta, ce credeati?!);

Profu’, pentru ca, desi blogul e unul foarte serios, imi plac paginile lui cu glume sau Romanie;

Adrian Enaru, pentru ca imi plac, in special, linkurile lui si de acolo am gasit carti interesante despre muntii nostri;

Fotografia, o pasiune, pentru ca admir cu uimire, de fiecare data, cum surprinde oameni, lucruri si natura si sper sa-l avem fotograf la nunta (acum i-am spus-o si lui);

Ploaia care va veni (Pittis, multumim pentru vocea ta), nu pentru ca e blogul meu, ci pentru ca mi-ar placea ca oamenii sa devina mai responsabili (si-o sa intelegeti acolo despre ce e vorba).

Am dorit sa premiez numai bloguri care (dupa stiinta mea) nu au fost, pana acum, premiate. Daca exista reguli in legatura cu premierea blogului meu, pls. let me know.

Pentru ca v-ati bucurat destul de premiu, acum urmeaza regulamentul lepshei:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge link catre acest post care ne explica ce este cu premiul;
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Loryloo, please let me know, cand afli si tu, ce sa fac, nu am priceput unde trebuie sa imi adaug numele la Linky List…

O zi buna tuturor, astazi nu gatim!😉

About Retzetar de... fericire

Despre lucruri lumesti care ne fac viata frumoasa.

Posted on 7 February, 2010, in Uncategorized. Bookmark the permalink. 23 Comments.

  1. Multumesc mult, Miana. Esti o adevarata specialista in arta culinara, deci sunt onorat. Daca nu eram atat de neindemanatic, as fi incercat absolut toate retetele tale. Ramane de vazut.🙂

    Din pacate, nu am prea multe cunostinte bloggeristice, incat sa pot alege 5 persoane care sa duca randuiala mai departe. Va trebui sa aman putin momentul. Sper sa nu te superi pe mine.

    • Multumesc si eu pentru complimente, dar nici asa, ca apoi mi se urca la cap😀.

      Indemanarea nu cred ca e ceva cu care te nasti, o deprinzi😉. Mai trage cate o ocheada la categoria special creata pentru momentele de inceput in ale bucatarelii, zilele in care nu ai timp sau chef de gateala.

    • Trebuie sa mai mentionez ca te-am ales pentru premiu deoarece chiar imi place blogul tau si ar fi super sa fie mai multe de gen, care sa ofere si noutati, dar si un strop de cultura, pentru cei interesati.

  2. Iti multumesc pentru premiu, fug sa il dau mai departe!

  3. Pai cand e vorba de premieri, e zi de sarbatoare, se intelege de ce nu se gateste.

    Am si eu o curiozitate😀. Miana e numele tau sau doar un apelativ? E tare frumos, doar ca nemaintalnit, de mine cel putin. De aici curiozitatea :”>

    • E prenumele din buletin🙂.
      Crede-ma ca intrebarea vine de la aproape fiecare persoana nou-intalnita si nu ma deranjeaza. Obisnuiesc sa raspund dand in vileag si primul prenume: Ianci. Aici vine intrebarea: – Esti romanca? si raspunsul “Da, get, beget!”.

  4. Ca sa fie “a la complet”, tocmai ce-am pregatit masa de lucru pentru o tura de saratele ;;)

  5. Primul prenume face buna pereche cu al doilea, ambele neobisnuite :D… dar cine e mandra ca nu-si aude numele peste tot? :>
    Am o colega, Cristina, care e innebunita ca-si aude numele la tot pasul, in special la fetele de seama noastra… si mereu spune ca probabil in ’88 parintii trebuie sa fi fost in mare lipsa de idei de gaseste atatea Cristine peste tot :))
    Spor la gatit… si mancat🙂

    • Sunt mandra, dar asta numai dupa ce trece momentul: “Mariana”, “Mianda”, “Diana”, “Bianca” si spun clar: Diana cu M :)). La noi cred ca erau Mariile la moda in ’88 (sora-mea, sora lui, o prietena…).

  6. Uite ca eu nu ma gandisem la Diana…

    Norocul meu ca Loredana nu prea le-a placut, nici in ’88… nici mai tarziu :))

  7. Cunosc, intr-adevar, doar o Loredana, cu tine 2. Prima cred ca e prin ’89.

    Mie inca imi mai plac numele, daca imi place persoana care il poarta, stiu ca suna copilareste, dar…

    Oricum, copiii nostri vor fi: Mara/Eliza (inca nu i-am dezvaluit noile mele idei) sau Maria (de comun acord) ori Victor/Tudor/Theodor.
    Stiu ca in perioada asta e foarte la moda sa iti botezi copilul Tudor/Victor, dar noua ne plac inca dinainte sa se nasca nepoteii/copiii prietenilor care le poarta.😀
    Poate n-o sa mai fie asa la moda peste 2-3 ani…
    A, mai e la moda sa ii pui copilului un prenume de-al mamei/tatlui, pe-asta chiar n-o s-o facem!😀

  8. Asa fac si eu, in privinta persoana – nume🙂
    Nu prea stiu tendintele numaidecat, am observat doar ca tare le mai place acum la romani sa dea nume straine copiilor… si,uneori, gandesc numai pe jumatate problema, fara sa mai asocieze si cu numele de familie, sa vada cum merge… sau cel putin asa cred ca procedeaza, altfel n-ar iesi tot felul de combinatii de astea ciudate.
    Tudor si Mara mi-s dragi si mie…
    Imi place si Sophie, mi se trage de la un film francez, dar cum nu prea imi convine ideea de nume strain.. si Sofia nu-mi mai suna asa bine… il am pe lista de rezerve😀 Eh, si oricum, am mult timp sa ma decid :))

    Nici ideea asta cu prenumele mammei/tatalui nu ma atrage asa tare, iar cea cu numele ales de nas nici atat!

    Uite, de la bucate, ce-am ajuns noi sa dezbatem😀

  9. Dap, dar imi cam place😀.

    Eu am o problema, inca! cu faptul ca de la un nume scurt voi trece la unul lung – de la 4 la 9 litere :)). Numele de familie e si el unul mai rar, insa cel urmator e unul cat se poate de comun. Dar asta e, nu l-am ales dupa nume😛.

    Sophie e foarte interesant si cred ca stiu la ce film te referi. Poate am gasit persoana cu care sa incep sa vorbesc in franceza, daca n-oi fi uitat-o de tot (eu sper sa nu, caci la CV ma laud cu ea – desi pe astia oricum nu-i intereseaza decat engleza).
    Eliza e din “Coliba unchiului Tom”, by the way…

  10. Lung de 9 litere? Hehe… eu am doua nume de familie… :)) Iti dai seama cum o sa-mi para mie daca o sa trec la 4…😀
    Exista si posibilitatea sa alegeti numele tau ca nume comun :>. Ma rog, baietii in general nu cred ca sunt prea ok cu asta, decat daca al lor suna PREA ciudat.
    Sophie e din Jeux d’enfants. Ador filmul :X… Bun ca nu doar eu imi aleg numele dupa povesti ;)) Si mai stiu si un caz la vedete, numele complet al lui Heath Ledger e de fapt Heathcliff,iar pe sora lui o cheama Kate, dupa numele personajelor din romanul lui Emily Bronte, La rascruce de vanturi🙂
    Franceza cred ca o uit pe zi ce trece, imi pare rau ca la facultatea nu mai fac. Am facut doar 2 ani… si cred ca de atunci, amin! Desi mi-e mai draga franceza, engleza vine mult mai de la sine. Cred ca ar trebuie sa vad mai multe filme frantuzesti :))

  11. 🙂 Am avut un coleg de munca si l-am interogat cand l-am prins prin birou: cum i se pare sa fie copil cu 2 nume de familie. A spus ca s-a obisnuit… Dar numele lui erau amandoua ciudate, pareau ca se potrivesc.
    La noi e mai complicata treaba, din 4, 2 litere ale numelui meu sunt comune si in aceeasi ordine, am dat-o si am intors-o pe toate partile, nu vom avea decat un nume, pe-al lui.
    I-as fi cerut sa il ia pe-al meu numai daca mai avea un frate… :)) asa ne distram noi in familie, 3 fete, poate a 3a salveaza situatia, primele 2 nu mai au sanse, caci baietii au doar sora…

    • Of, legat de franceza, caci m-am intins cu numele.
      Nu ca sa ma laud, ci mai mult ca sa ma plang, am studiat-o, pe hartie, din clasa a 2a pana intr-a 12-a. In realitate, numai din clasa a 6a am invatat la franceza. Oricum, destul, iar in liceu aveam 7 ore pe saptamana😀.
      Totusi, de 7 ani nu am mai deschis o carte (ba da, o revista de retete, acum 2 luni :P) pentru ca intr-a 12a m-am suparat pe diriga si-am ales engleza pentru BAC scris, lasand franceza pentru oral, in ciuda ei (nu am facut rau, dar nici mare bine)…
      Mi-ar placea, insa sa o reiau.
      Al meu invata la italiana acum si eu mai invat cu el.
      Conjugam verbe si uit pe unde am ramas cu scrisul, sper ca o sa se inteleaga ceva de-aici…

  12. Eu din a 2-a pana in anul II de facultate. In liceu parca 2 ore aveam pe saptamana… de parca a trecut asa mult, nu stiu ce am la ora asta, sunt cam ametita😀 :”>
    Tu cu 7 ore stateai bine :))… la mine nu aveau rabdare colegii in acele putine ore, d-apoi in 7. Ca de obicei, majoritatea erau cu engleza. Mi-a placut franceza de prima data, dar in liceu m-a apucat marea dragoste :)) Si datorita profesoarei, extraordinara femeie. De asta, m-am gasit desteapta sa dau bacul oral la engleza, scris franceza. Pe atunci, mi-era un pic ciuda, lumea avea ultima proba sport, eu aveam franceza. Acum totusi, as alege la fel. In facultate, n-a fost prea serioasa treaba, si dupa si acei 2 ani treaca-mearga, acum abia abia mai deschid dictionarul de franceza eventual cand am vreun lapsus si ma framanta tare. Tot spun sa ma mai tin de ea, dar…

    Apropo de revistele cu retete, greu in alta limba… eu ma uitam pe una in italiana si n-am priceput mai nimic :)) Nu vorbesc lb, dar o inteleg binisor. E sora mea in Italia, a fost si tata, ascult muzica in italiana, am avut de unde prinde cate un pic. Si-am zis ca scot si eu o reteta smechera de acolo, mai inteleg unele, mai deduc altele,da’ de unde…😀

    Tu un pic distrasa, eu un pic obosita, iese un amalgam, important e ca ne intelegem😆

  13. Sa inteleg ca tu faci Dreptul acum, dar in liceu ai facut lb. straine (idem me).

    Cu retetele ai mare dreptate, ce m-am mai chinuit sa gasesc niste cuvinte banale ca (nu ma intreba in franceza) “lingura de bucatarie”…
    Sa nu mai spun de faptul ca de cele mai multe ori ti se da in cap cu un ingredient specifia. Ricotta sau mascarpone sunt si la noi, dar ce zici de “fecola di patate”, care e “faina de cartofi”, dar… pana afli, pana te induri sa cauti, oare gasesti in supermarketurile noastre…
    M-a distrat “petit-suisse”, am cautat 2 zile informatii despre ea, ii stiu toata istoria acum🙂. Problema e ca aici nu gasesc, poate daca stateam 200 de km mai la nord sau in Roma…

    Apropo de asta, sora ta in ce zona sta? Broadcasting from Toscana…

  14. Am facut stiinte sociale in liceu🙂
    Cu retetele straine m-am lecuit, revista sta la loc de cinste langa cele romanesti, dar neatinsa de multa vreme😀. Dupa ce am cautat cam la jumate din ingrediente traducerea, fara rezultat, m-am lasat pagubasa. Adevarul e ca am vrut si sa ma descurc de una singura, n-am intrebat nimic pe sora sau altcineva😆 Acum,totusi, poate as avea mai multa ambitie si succes daca as incerca.
    Sora e in Padova, in Carmignano di Brenta. Si a fost si la capatul capatului, in Calabria :)) Din fericire, acolo a stat mai putin.

  15. Daca te bate gandul sa mai incerci ceva, ma poti intreba si pe mine, daca ti-e mai la indemana. Caci daca nu stiu, e mami in zona😀.

    Padova e cam la 4 ore de autostrada de aici.🙂

  16. Pai poate o sa mai am o tentativa dupa examene😕
    Acum, daca tot am ajutoare in plus😀
    Asa, din poze, retetele arata oaw in revista, de-ti vine sa le incerci pe toate… Na, trebuie sa atraga si ei oamenii, sa-i puna la cheltuiala😆

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: