Foi de placinta

Acest aluat este tot o compilatie de retete, munca a 2 “bucatari” de data aceasta.

Pentru ca am uitat sa cumpar foi (si cumparam foi de teama ca n-o sa iasa vreodata o foaie buna din manutele mele) si aveam niste ricotta in frigider, care plangea sa fie pregatita, altfel ameninta sa expire, mi-am zis sa fac o placintuta.

Aluatul ideal nu l-am gasit si nici nu pretind ca ar fi acesta, dar mie mi-a placut si am sa-l refac. Nu stiu cum s-ar fi comportat daca i-as fi pus zahar…

Mi-a placut faptul ca si a doua zi foile erau fragede si, mai ales, ca se desfaceau in foite, ca la cremsnit. Al meu se desfacea in 2, probabil de la faptul ca “ajutorul de bucatar”, a intins foaia, am facut-o plic si-a mai intins-o o data. Daca am fi repetat procedeul, cred ca s-ar fi desfacut in mai multe. Va voi povesti cu urmatoarea ocazie, cand sper sa avem mai mult timp si sa il “muncim”.

O observatie ar fi ca foile au fost intinse de Flore pentru ca e mai “fortzos”, sucitorul meu avand greutatea foarte apropiata de 0 grame 😦 (exagerez, dar e prea usor ca sa ajute in vreun fel la intinsul foilor dintr-un aluat mai tare).

O sa va rog sa nu va speriati de cat de multe poze sunt si sper sa ajute. Eu am vazut de cand eram mica cum intindea mama foile, asa ca, desi nu aveam o reteta, stiam pasii de intindere a foilor pe de rost.

Pentru 2 foi (dreptunghiulare, 35/25 cm)
Pregatire: 30’ + 30’ repaos
Coacere: 15’ simple sau ≈ 30’, in functie de umplutura

Ingrediente:

  • untura, 3 lg.;
  • sare, un praf;
  • praf de copt, 1 pl.;
  • sucul de la 1 lamaie;
  • sifon/apa carbogazificata rece, 150 ml.;
  • faina, 600 g + putina pentru masa de lucru.

Praful de copt se stinge cu sucul de lamaie si se adauga peste untura. Se amesteca bine cu o furculita.

Se adauga un praf de sare si, putin cate putin, faina. Cand nu se mai poate amesteca cu furculita, se adauga putin sifon, se amesteca, apoi se adauga putina faina si se repeta procedeul pana la terminarea sifonului. Se mai adauga faina si se amesteca pana se obtine o pasta groasa, ce nu mai poate fi amestecata cu furculita. Se strange in mijlocul vasului aluatul si se adauga toata faina ramasa, distribuindu-se pe marginile vasului.


Se incepe framantarea aluatului cu mana, inglobandu-se, putin cate putin faina, pana cand aluatul devine tare.


Aluatul se imparte in 2, se pune in folie si se da la rece pentru 30’.

Se ia prima parte de aluat, se mai framanata putin pe un suport tapetat cu faina, se transforma intr-un sul, se turteste si se incepe intinderea cu sucitorul, avand suprafata de lucru mereu tapetata cu un strat subtire de faina. Va deveni o foaie rotunda, care, in functie de tava: va fi folosita ca atare sau, pentru a fi tranformata intr-una patrata, va fi facuta plic , tragand catre centru marginile si intinsa din nou cu sucitorul, pana la o grosime de ≈ 0,5 cm.


Se repeta procedeul de intindere si pentru a doua foaie, avand grija ca dimensiunile ei sa le depaseasca putin pe cele ale primei foi, pentru a permite lipirea lor in tava, inainte de coacere.

Se aseaza prima foaie in tava tapetata cu hartie de copt, se pune umplutura aleasa in mijloc si se distribuie catre margini, lasand ≈ 1/2 cm de foaie liber, se aseaza a doua foaie deasupra si se lipesc intre ele marginile.

Se coc ≈ 30′ in cuptorul incalzit la 180˚ C.

About Retzetar de... fericire

Despre lucruri lumesti care ne fac viata frumoasa.

Posted on 27 February, 2010, in Aluaturi, √ Bucatariile lumii, Bucataria noastra and tagged , , , . Bookmark the permalink. 2 Comments.

  1. Eu nici macar nu am sucitor… improvizez si ma descurc. :))

  2. Nici o problema. Si eu am intins foi cu sticla (de 0,5 l)… si a mers. Numai ca nu erau foi de placinta, ci aluat de saratele, cornulete…

Leave a comment