Cataif

Nu stiu daca am mentionat pana acum cat de mult imi place caramelul.

Ca e vorba de creme, glazuri, mousse, siropuri sau pur si simplu zahar caramelizat…

Ei bine, asa am descoperit aceasta prajitura.

Cum in cei 6 ani de locuitor al Bucurestiului, am fost chiriasul a 6 case, cunosc destul de mult orasul, iar in anul IV de facultate am locuit intr-o mansarda din spatele Cismigiului.

Pentru ca lucram pe Calea Victoriei, traseul era: Cismigiu, coloanele de vis-a-vis de Sala Palatului, Novotel si Pasaj Victoria.

In acest drum, ascunsa un pic, in piateta ce se formeaza la iesirea in Campineanu din Cismigiu, era o mini spelunco-bar-cofetarie in care am poftit nebuneste la ceea ce credeam a fi o prajitura cu caramel.

A trebuit sa o iau acasa, sa o savurez, sa ma indragostesc de ea ca sa-mi dau seama ca nu e chiar caramel, fara sa fiu insa convinsa; sa ma intorc la cofetarie pentru inca una si numele ei si cautand reteta sa aflu ca era fidea si nu caramel.

Nedezamagita, am hotarat degraba sa o pregatesc si acasa, fara ca spatiul sa imi fie favorabil in mansarda noastra.

Sunt inca indragostita de aceasta prajitura si convinsa ca e mai buna cu lingurita, asa ca o voi pregati mai des, dar nu foarte.

Pentru 6 portii

Pregatire: 20’

Coacere: 30’

Ingrediente:

• 250 g fidea
• 150 g zahar
• ½ esenta de rom
• 1 plic zahar vanilat
• 200 ml apa
• 300 g frisca