Blog Archives

Grotte di Frasassi

Pesterile Frasassi sunt de origine carsica si se gasesc in cadrul Parcului Natural Regional Gola della Rosa e di Frasassi, pe teritoriul orasului Genga, in Provincia di Ancona, Regiunea italiana Marche.

Descoperirea lor a avut loc in data de 25 septembrie 1971 si a fost facuta de catre un grup de speologi de la Ancona, condusa de Giancarlo Cappanera.
Initial descoperitorii s-au aflat in situatia de a nu putea ajunge pana la baza pesterii pentru ca echipamentul nu le permitea si intunericul bezna din pestera a facut ca acestia sa nu isi dea seama in primul moment de adancimea ei. Pentru a afla acest lucru, au facut un exercitiu simplu, aruncand o piatra si masurand timpul de caderea a acesteia. Un prim calcul a dus la concluzia ca adancimea ar fi una neasteptata: 100 m. Ulterior, echipa a fost dotata cu echipament adecvat si au plecat in explorarea imensului spatiu ce astazi este cunoscut ca fiind: “Abisso Ancona” – <<Abisul Ancona>>, in onoarea orasului de origine al descoperitorilor. Vestea a fost difuzata in media acelor vremuri si descoperirea a ajuns sa fie cunoscuta rapid de catre marele public.

Pesterile/Salile

In anii urmatori numeroase spatii mai mult sau mai putin accesibile au fost descoperite si explorate de catre speologi. In acest moment, complexul de pesteri are o lungime ce depaseste 13 km.
Pe langa “Abisso Ancona”, mai sunt cunoscute “Sala 200” – denumita astfel pentru ca este un coridor lung de 200 de metri, “Sala delle Candeline” – <<Sala Lumanarilor>>, pentru numeroasele stalagmite cilindrice de mici dimensiuni, “Sala Bianca” – <<Sala Alba>> a carei culoare este datorata straturilor de carbonat de calciu pur, “Sala dell’Orsa” – <<Sala Ursului>>  denumita asa pentru stanca ce se afla aici si care in urma eroziunii milenare a apei, a luat o forma asemanatoare unui urs si “Sala dell’infinito” – <<Sala Infinitului>> – chemata astfel datorita formei neregulate, circulare si faptului ca in primele explorari speologii si-au pierdut orientarea, aflandu-se in situatia de a face turul salii de mai multe ori, pana la gasirea unei iesiri, ca si cum ar fi fost un traseu infinit.

Stalactide si stalagmite

In interiorul cavitatii carsice pot fi admirate sculpturi naturale formate in urma depunerii de straturi de calcar in cursul a 190 de milioane de ani, multumita apei si rocii.
Apa ce se scurge pe calcar, prinde cantitati mici de calcar si cazand, in cursul unei picurari continue ce dureaza milenii, le depoziteaza si formeaza concretiuni de dimensiuni apreciabile si forme deosebite. Acestea se divid in stalagmite (coloane ce cresc de jos in sus) si stalactide (care, in schimb, coboara din tavanul cavitatii).

Unele dintre aceste formatiuni au fost denumite de speologi, dupa forma lor si fantezia descoperitorilor: “Giganti” – <<Giganti>>, “Camello” – <<Camila>>, “Dromedario” – <<Dromaderul>>, “Orsa” – <<Ursul>>, “Spada di Damocle” – <<Sabia lui Damocles>> – stalactida de 7,40 m inaltime si 150 cm de diametru, “Cascate del Niagara” – <<Cascada Niagara>>, “Obelisco” – <<Obeliscul>> – o stalagmita de 15 m inaltime in centrul Salii 200.
In interiorul pesterii sunt prezente si lacuri formate din apa ce picura din tavan si puturi – cavitati cilindrice adanci de 25 m care pot sa adune apa sau sa o verse catre niveluri carsice inferioare.

Curiozitati

Temperatura in pestera este in mod natural constanta la 14˚ C, iar umiditatea este aproape de 100%.
In interiorul pesterii nu penetreaza niciun fir de lumina naturala, toate luminile vizibile pe traseul turistic sunt artificiale – iluminat pe baza de lumini reci, care, deci nu transmit niciun fel de caldura concretiunilor.

Sursa: Wikipedia.it

Traducere din limba italiana.

Album foto

Recomand:

http://www.frasassi.com/ – site oficial, disponibil in italiana si engleza, foarte util pentru aflarea de informatii asupra programului de vizitare, tarifelor etc.;

Marche – Umbria – Lazio

Nu ma refer la nicio echipa de fotbal si nici la vinurile (bune, dealtfel) care se gasesc in aceste 3 regiuni ale Italiei.

Am inceput seria atunci cand am vizitat Parcul National al Muntilor Sibillini si cu siguranta nu se va opri aici. Astazi am realizat ceva: in 4 luni, din aprilie, cand am inceput sa iesim – pentru ca soarele a inceput sa incalzeasca Italia cam pe-atunci – in cateva luni, deci: am vazut din Italia aproape cat am vazut pana acum din Romania. Din pacate, resursele necesare pentru a calatori erau destul de limitate, din fericire – acum reusim sa iesim mai des.

Daca se intampla sa fim amandoi liberi in aceeasi zi, mergem sa vizitam un orasel, un burg medieval sau sa vedem Val d’Orcia, atat de draga si deja mentionata si alta data.

Pentru ca am avut motiv de sarbatoare, ca si data trecuta, am plecat “sa colindam” 2 zile. Si pentru ca sfatuitorul principal (colega de munca – Tiziana) ne-a dat 2 locatii intre care exista o distanta de cam 100 de kilometri, am decis ca ar fi cazul sa avem si o a treia locatie. Asa ca am vizitat in prima zi: Grotte di Frasassi (Pesterile Frasassi), in aceeasi seara si in dimineata urmatoarei zile: Assisi – minunatul oras la poale de munte si de unde poti admira o vale imensa si Cascata delle Marmore (Cascada Marmore) in dupa-amiaza celei de-a doua zi.

In cursul zilei va voi povesti cate ceva despre fiecare, ajutata si de fotografii…

%d bloggers like this: