Blog Archives

Lacul Maggiore

DSCF0545

DSCF3394

barca cu vele

In ultimii doi ani am calatorit mai mult decat am gatit

A fost concluzia la care am ajuns zilele trecute, dupa ce am vazut cat de putin am postat pe blog in ultimii doi ani.

Am postat putin, dar mai ales pentru ca am gatit putin. Acum bucatar sef e Flore.

In timpul liber, mancam sandvisul din rucsac, caci rareori stam acasa cand avem un week-end lung sau orice ocazie sa plecam hai hui.

Va invit sa explorati, pentru mine e cel mai frumos mod de viata.

Cat am locuit in Bucuresti, am profitat foarte putin de timpul liber si preferam sa stau acasa, in casa. Consider acum ca am ratat ocazia de a ma bucura de parcurile, strazile din centrul vechi si de muzeele acestui oras. Pe langa Bucuresti sunt multe locuri frumoase de asemenea, insa trebuie sa vrei sa le vezi.

A trebuit sa treaca timpul, sa ma mut mai intai in Toscana pentru a intalni oameni pasionati de calatorii si care mi-au insuflat dorinta de a fi si eu, la randul meu, o persoana interesata de acest lucru. A trebuit sa lucrez o vara intreaga in fiecare sambata si duminica pentru a imi da seama cum le iroseam cand le aveam la dispozitie. Si nu in ultimul rand, a trebuit sa ma mut in alta zona a Italiei, sa cunosc alti oameni care au o viata agitata prin faptul ca traiesc in acelasi loc numai cativa ani… sa devenim dintre ei si sa ne dam seama ca daca azi nu profitam de faptul ca ne aflam intr-un anume loc… s-ar putea ca maine sa ne gandim la el ca la o amintire ce-ar fi putut fi…

Si trebuie sa profitam de fiecare zi pe care o avem.

Reteta: Spezzatino di manzo (Tocana din carne de vita)

Pentru 4 persoane
Pregatire: 15’
Coacere: 120’

Ingrediente:

  • 1 l de supa de carne sau de legume
  • 30 g unt
  • 1 kg de carne de vita
  • 1 morcov mare
  • 1 ceapa
  • 4 lg. de ulei de masline
  • 2 frunze de telina
  • 1 pahar de vin rosu
  • faina
  • sare
  • piper
Carnea de vita se taie in cuburi mari (cca. 4/4 cm.), avand grija sa eliminam tesutul atos si grasimea in exces. O data taiata, se da prin putina faina.
 
Ceapa, morcovul si telina se curata si se toaca marunt (morcovul se poate da prin razatoarea mare, in timp ce telina si ceapa se vor face cubulete marunte).
 
Untul si uleiul de masline se pun intr-o cratita antiaderenta si incapatoare. Cand s-a topit untul, se pun legumele si se calesc pentru cateva minute la foc moderat. Se adauga carnea si se caleste impreuna cu legumele, dupa care se adauga vinul care se lasa sa se evapore la foc mare.
 
Dupa ce vinul s-a evaporat (nu mai apare miros puternic de alcool in evaporare), se toarna supa cat sa acopere totul, se sareaza, se pipereaza si se acopera cratita cu un capac.
 
Se lasa sa fiarba 1 ora si jumatate la foc mic, adaugand supa intre timp, daca este necesar.
 
Daca la final sosul ramane lichid, se da focul mare si se lasa sa scada (sub supraveghere, pentru a evita ca totul sa se lipeasca de cratita).
 
Se potriveste de sare si se stinge focul.
 
Se serveste fierbinte, cu mamaliguta.
 
Pofta buna!

Tocana de vitel (Spezzatino di manzo)

Dragii mei,

Am acest blog de 2 ani si in primele 6 luni am publicat majoritatea retetelor, dupa care, din motive bine stiute, nu am mai avut timp sa ma ocup de acest lucru. Voi incerca totusi sa va ofer cat mai multe retete si cat mai diversificate, asa cum sunt si bunataturile pe care le pregatim in mica noastra bucatarie.

Astazi sotul meu a facut tocana de vitel sau “spezzatino di manzo”, cum se numeste in Italia, de unde provine acest fel de mancare principal. S-a ajutat de reteta gasita pe un site care mie imi place foarte mult si de unde am incercat diferite bunatati: www.ricette.giallozafferano.it.

Am sa traduc reteta pentru voi in scurt timp, va las sa va delectati cu pozele. Si poate cu dictionarul, daca vi se face pofta.

Nu uitati sa serviti tocana cu mamaliguta.

Pe curand.

M.

 

Grotte di Frasassi

Pesterile Frasassi sunt de origine carsica si se gasesc in cadrul Parcului Natural Regional Gola della Rosa e di Frasassi, pe teritoriul orasului Genga, in Provincia di Ancona, Regiunea italiana Marche.

Descoperirea lor a avut loc in data de 25 septembrie 1971 si a fost facuta de catre un grup de speologi de la Ancona, condusa de Giancarlo Cappanera.
Initial descoperitorii s-au aflat in situatia de a nu putea ajunge pana la baza pesterii pentru ca echipamentul nu le permitea si intunericul bezna din pestera a facut ca acestia sa nu isi dea seama in primul moment de adancimea ei. Pentru a afla acest lucru, au facut un exercitiu simplu, aruncand o piatra si masurand timpul de caderea a acesteia. Un prim calcul a dus la concluzia ca adancimea ar fi una neasteptata: 100 m. Ulterior, echipa a fost dotata cu echipament adecvat si au plecat in explorarea imensului spatiu ce astazi este cunoscut ca fiind: “Abisso Ancona” – <<Abisul Ancona>>, in onoarea orasului de origine al descoperitorilor. Vestea a fost difuzata in media acelor vremuri si descoperirea a ajuns sa fie cunoscuta rapid de catre marele public.

Pesterile/Salile

In anii urmatori numeroase spatii mai mult sau mai putin accesibile au fost descoperite si explorate de catre speologi. In acest moment, complexul de pesteri are o lungime ce depaseste 13 km.
Pe langa “Abisso Ancona”, mai sunt cunoscute “Sala 200” – denumita astfel pentru ca este un coridor lung de 200 de metri, “Sala delle Candeline” – <<Sala Lumanarilor>>, pentru numeroasele stalagmite cilindrice de mici dimensiuni, “Sala Bianca” – <<Sala Alba>> a carei culoare este datorata straturilor de carbonat de calciu pur, “Sala dell’Orsa” – <<Sala Ursului>>  denumita asa pentru stanca ce se afla aici si care in urma eroziunii milenare a apei, a luat o forma asemanatoare unui urs si “Sala dell’infinito” – <<Sala Infinitului>> – chemata astfel datorita formei neregulate, circulare si faptului ca in primele explorari speologii si-au pierdut orientarea, aflandu-se in situatia de a face turul salii de mai multe ori, pana la gasirea unei iesiri, ca si cum ar fi fost un traseu infinit.

Stalactide si stalagmite

In interiorul cavitatii carsice pot fi admirate sculpturi naturale formate in urma depunerii de straturi de calcar in cursul a 190 de milioane de ani, multumita apei si rocii.
Apa ce se scurge pe calcar, prinde cantitati mici de calcar si cazand, in cursul unei picurari continue ce dureaza milenii, le depoziteaza si formeaza concretiuni de dimensiuni apreciabile si forme deosebite. Acestea se divid in stalagmite (coloane ce cresc de jos in sus) si stalactide (care, in schimb, coboara din tavanul cavitatii).

Unele dintre aceste formatiuni au fost denumite de speologi, dupa forma lor si fantezia descoperitorilor: “Giganti” – <<Giganti>>, “Camello” – <<Camila>>, “Dromedario” – <<Dromaderul>>, “Orsa” – <<Ursul>>, “Spada di Damocle” – <<Sabia lui Damocles>> – stalactida de 7,40 m inaltime si 150 cm de diametru, “Cascate del Niagara” – <<Cascada Niagara>>, “Obelisco” – <<Obeliscul>> – o stalagmita de 15 m inaltime in centrul Salii 200.
In interiorul pesterii sunt prezente si lacuri formate din apa ce picura din tavan si puturi – cavitati cilindrice adanci de 25 m care pot sa adune apa sau sa o verse catre niveluri carsice inferioare.

Curiozitati

Temperatura in pestera este in mod natural constanta la 14˚ C, iar umiditatea este aproape de 100%.
In interiorul pesterii nu penetreaza niciun fir de lumina naturala, toate luminile vizibile pe traseul turistic sunt artificiale – iluminat pe baza de lumini reci, care, deci nu transmit niciun fel de caldura concretiunilor.

Sursa: Wikipedia.it

Traducere din limba italiana.

Album foto

Recomand:

http://www.frasassi.com/ – site oficial, disponibil in italiana si engleza, foarte util pentru aflarea de informatii asupra programului de vizitare, tarifelor etc.;

Marche – Umbria – Lazio

Nu ma refer la nicio echipa de fotbal si nici la vinurile (bune, dealtfel) care se gasesc in aceste 3 regiuni ale Italiei.

Am inceput seria atunci cand am vizitat Parcul National al Muntilor Sibillini si cu siguranta nu se va opri aici. Astazi am realizat ceva: in 4 luni, din aprilie, cand am inceput sa iesim – pentru ca soarele a inceput sa incalzeasca Italia cam pe-atunci – in cateva luni, deci: am vazut din Italia aproape cat am vazut pana acum din Romania. Din pacate, resursele necesare pentru a calatori erau destul de limitate, din fericire – acum reusim sa iesim mai des.

Daca se intampla sa fim amandoi liberi in aceeasi zi, mergem sa vizitam un orasel, un burg medieval sau sa vedem Val d’Orcia, atat de draga si deja mentionata si alta data.

Pentru ca am avut motiv de sarbatoare, ca si data trecuta, am plecat “sa colindam” 2 zile. Si pentru ca sfatuitorul principal (colega de munca – Tiziana) ne-a dat 2 locatii intre care exista o distanta de cam 100 de kilometri, am decis ca ar fi cazul sa avem si o a treia locatie. Asa ca am vizitat in prima zi: Grotte di Frasassi (Pesterile Frasassi), in aceeasi seara si in dimineata urmatoarei zile: Assisi – minunatul oras la poale de munte si de unde poti admira o vale imensa si Cascata delle Marmore (Cascada Marmore) in dupa-amiaza celei de-a doua zi.

In cursul zilei va voi povesti cate ceva despre fiecare, ajutata si de fotografii…

%d bloggers like this: