Milano

Nu am sa descriu Milano, nu ma simt in masura sa o fac, iar informatii se gasesc din belsug pe web.

This slideshow requires JavaScript.

Am sa va spun parerea mea, care n-are cum sa fie decat subiectiva. Admit ca am avut la dispozitie 1 zi sa vizitez Orasul Modei, dar si ca eram dupa o noapte petrecuta in tren, in care vecina de compartiment ne-a cantat (fara sa ne incante) si a vorbit la telefon in pauzele de cantat. La 3 noaptea eram in Bologna, unde Flore a putut citi pe fata mea cat de mult imi doream sa vina ora 4 si sa urcam in trenul de Milano, caci atata diversitate intr-un singur loc, asa cum am avut parte sa intalnesc in sala aceea de asteptare, n-am mai vazut si nici nu-mi mai doresc.

Ajunsi la Milano la 6:45, lasam bagajele si plecam sa descoperim. Pe jos… o statie de metrou, caci am cedat si dupa ce am luat o harta si am aflat ca aveam de strabatut la picior o jumatate de ora pana la piata cea mai aglomerata a orasului, am luat alte 3 statii chiar metroul…

Piazza de Duomo. Impresionant. Nu am vazut asa ceva niciodata. Inteleg ca este a 4-a catedrala ca marime din lume. Norocul meu ca sunt cu Flore, care a citit in week-end si imi povesteste cate ceva, apoi imi spune ca vom merge sus, langa statui. Dupa ce am dat un tur in interior, ramanand impresionati de vitralii, mai mult decat de orice altceva sau poate si de marimea coloanelor, am iesit si la ora 9 plateam 8 euro de persoana sa urcam cu liftul pe Duomo. Pretul biletului pentru urcarea pe scari era de 5 euro, dar consider in continuare ca diferenta de 3 euro nu e mare, avand in vedere ca scarile nu pot fi putine, pana la inaltimea de 100 si ceva de metri ai catedralei, ca nu vezi nimic din casa scarilor si ca oricum, pe acoperis sunt alte si alte scari.

Vederea era foarte frumoasa de acolo, de sus, dar de aici survine dezamagirea mea, ca odata ce am vazut Duomo si am urcat, deja am vazut aproape tot. In jur sunt cladiri zgarie-nori, blocuri si cladiri gri, in general. Va suna cunoscut? Sa urci pe acoperis, merita tot efortul, caci esti aproape de albul imenselor statui, multora dintre care nu le-am gasit intelesul in ignoranta mea, dar arata bine una langa alta. Nu m-am gandit nicio secunda sa puna operele lui Michelangello pe acoperisul Duomo din Milano, dar separat nu mi-a placut niciuna in mod particular, asa cum ziceam, stau bine impreuna. Sper sa nu deranjez pe cineva sensibil la arta, si eu o admir, dar aici mi-a fost mai greu sa fac acest lucru. Aceasta catedrala este munca a peste 500 de ani, lucru greu chiar si de imaginat si este impresionanta in intregul ei.

Am plecat de acolo catre Scala din Milano, prin Galeria Vitt. Emanuele II. Numita asa, noi am vazut numai cateva magazine…

Fatada Teatro alla Scala este de cel putin 2 ori mai mica si mai trista decat a TNB. Este adevarat ca in spate cladirea continua si este si mai adevarat ca asteptarile despre un teatru trebuie sa se rezume la ceea ce se intampla inauntru, dar credeam ca n-are sa fie chiar pe bulevard, cu un parc mare cat un rond de flori pe partea cealalta a soselei.

In continuare l-am chinuit pe Flore, ducandu-l pana la biserica Santa Maria delle Grazie, care lunea este inchisa (ghinionul nostru) si apoi pana la Parco Sempione, pe care il pot compara cu partea pustie a Parcului Tineretului, doar ca aici senegalezi care, daca te vad cu harta in mana, vin la tine: “Hello man, gim’me 5” sau incearca si se tine dupa tine sa iti “ofere” o bratara de ata colorata, ca apoi sa-ti ceara bani pe ea.  Vorbesc si italiana bine, deci cu ei n-ai cum s-o scoti la cap decat daca ii ignori de la inceput.

Convinsa fiind ca mai erau multe de vazut, dar cu scuza ca eram prea obositi pentru a face un tur cumsecade si multumiti ca am vazut si numai atat, merg pe ideea ca daca am sa mai vizitez in nord, au sa fie: Parma, Venetia, Genova…