Supa crema de morcovi cu praz
M-au atras la aceasta supa aroma deosebita si gustul dulceag, date de praz si de morcovi.
Desi in cartea de bucate, reteta indica si folosirea unei linguri de faina, am preferat sa adaug 3 cartofi, pe care apoi sa-i transform in pasta. Am adaugat, pentru mai multa culoare, ardei si ceapa rosii. Dovlecelul folosit este zucchino pentru ca nu am gasit din cei cu coaja alba, care dau totusi un gust acrisor supei si de aceea il recomand pe cel zucchino.
O consider potrivita inclusiv pentru bebei, dar asta trebuie sa-mi confirme mamicile din zona.
- 4-5 morcovi,
- 1 fir de praz,
- 1 dovlecel zucchino,
- 1 ardei gras rosu,
- 1 ceapa rosie, mica,
- 1 ceapa alba, mica,
- 2-3 cartofi,
- telina/patrunjel, frunze sau radacina,
- 2 cubulete de unt,
- 1 ou,
- 5 linguri de smantana,
- cateva fire de patrunjel,
- sare.
Se pun la fiert 2 l apa. Cand a inceput sa fiarba, se adauga 1 lg. de sare.
Legumele se curata de coaja si de seminte, dupa caz, se spala si se taie in cubulete, dupa care se adauga in apa care clocoteste. Cand s-au fiert, legumele se scot din apa si se paseaza ca pentru un piure. Se adauga oul, smantana, untul, se mai sareaza dupa gust. Se mai adauga putin din apa in care au fiert legumele si se amesteca bine. 
Ponturi:
- Patrunjelul poate fi fiert si pasat impreuna cu legumele.
- In momentul incalzirii, supa se ingroasa, astfel incat este bine sa pastram din zeama in care au fiert legumele, supa trebuind sa aiba consistenta unei paste subtiri.
Se serveste calda, cu crutoane de paine.
Pofta buna!
Posted on 23 February, 2010, in • Retete usor de pregatit •, √ Bucatariile lumii, Bucataria noastra, Supe-crema, SUPE/CIORBE. Bookmark the permalink. 21 Comments.
Salata de peste afumat cu ceapa si rosii 
Adopta un catel la distanta:
Premiu de la 
Retzetar de... fericire 
Ador supele creme… mai ales cele de praz si cele de ceapa…
Nu sunt doar pentru copiii mici, sunt ceva rafinat, pentru oameni mari, pentru cine romantice…
Ce-i drept, eu am facut numai de curand prima supa-crema, dar stiam cat de bune sunt si daca la cantina aveau, masa mea de pranz intr-o zi de munca in asta consta. Evident, insotita de crutoane, care, apropo, nu erau nici pe departe la fel de bune ca cele facute in casa.
Am tot citit pareri despre ele, dar nu sunt de acord cu faptul ca sunt doar pentru copii, ci si pentru copii. Ele sunt si foarte sanatoase, daca ne gandim cate vitamine sunt acolo, in ciuda fierberii.
Sunt multe supe creme care sunt… reci. Nu necesita niciun fel de fierbere si preparare si atunci chiar ca au o tona de vitamine. 😀
Super reteta, supa crema de praz am descoperit-o si eu de curand si e miam-miam! Cat despre dat copiilor, daca legumele sunt fierte bine, si ai inceput diversificarea, poti sa le dai cu incredere, atata timp cat nu sunt alergici la vreuna dintre ele. Singura teama pe care tre sa o ai este sa nu cumva sa nu le placa, ca atunci e vai si amar de obiectele inconjuratoare (nu au nicio retinere sa isi manifeste vadit dezgustul pentru respectiva mancare si sa isi elibereze gurita de continutul ce nu le place). Dar asa cresc mari!
Multumim pentru sfaturi, Bunny. Cred ca e ceva bataie de cap, cel putin o vreme… azi ce gatim, ce avem voie, ce nu… dar asa papa si parintii mai sanatos, nu?
Intr-adevar, prazul ii da o aroma deosebita supei… de fapt asta mi-a placut si mie.
Oltenilor nici nu le place prazul! 🙂
Ba ne place prazul, doar ca la Teleorman nu ne consideram olteni, desi Islaz e singura localitate din judet care apartine de Oltenia si nu de Muntenia. 🙂
De unde esti oltean?
Sunt oltean… de mine vorbeam. 😀
Din Caracal, aproape de Islaz. 😛
Mi-am dat seama de ce nu se considera islazenii olteni: pai acasa am mancat o data, cand eram mica, mancare de praz cu masline, in rest… aproape ca nu stiam cum arata :)).
Cam asa ii fac celui mic supa. Este preferata lui si tocmai azi a mancat o portie mare mare. Doarmne neintors acum de la supica buna si calda 🙂 Sincera sa fiu, eu nu prea ii pun unt, ou si smantana pentru ca am ii place mult fara… nu are rost sa adaug inca.
Am sa incerc si eu fara ou, la faina am renuntat deja – nu sunt pentru faina prajita sau neprajita in mancaruri (nidecum rantas), dar parca nu imi vine sa las untul…
Untul recunosc ca ii mai pun uneori. Depinde daca este sau nu mofturos in ziua aceea la mancare. Ii place mai mult cu unt si este recomandat pentru copii, dar in cantitati mici. Pentru noi eu zic sa lasi untul ca e muulllt mai bun. Rantas fac pentru sot uneori cand isi aduce aminte de cum facea bunica lui mancarea 🙂
Multumesc de sfat, sunt convinsa ca stii cum sunt supele-crema si cu si fara unt. N-am sa renunt la el, daca asa consideri ca-i mai buna.
Eu inca ma educ in bucatarie, am invatat nou aproape tot ce e pe-aici…
Cu rantasul – am mai facut uneori, la ostropel, desi am renuntat si acolo si iese la fel de bun si, in general cu mancarea, sunt norocoasa, viitorul meu sot papa cam orice fel de mancare ii pun in farfurie si nu e prea carnivor. Atat ca nu mananca decat carne de pui, porc sau vita.
@DianaEmma: mi-ar face placere, daca ai, sa primesc o reteta de supa-crema rece :). Dupa cum vezi, incerc de toate si imi place. 😀
Cele pe care le stiu eu, sunt in general de fructe… adica ori cu pepene galben, mango, mere, pere, piersici, etc.
Mai stiu de castraveti…
Principiul de baza… amesteci fructele, unt topit, smantana, iaurt, lapte (care preferi in supe creme) si eventual condimentele in blender… si gata.
Super.
La fructe m-am gandit si eu – reci, dar nu credeam ca tot supe se numesc :). Cred ca am sa incerc si eu :). Multumesc.
Se numesc supe pentru ca sunt supe. 😛
Nu te gandi la ele ca la un desert, o gustare dulce… Sunt o supe in toata regula, in care pui sare si piper, coriandru si rozmarin, sau ce preferi tu, nu zahar sau miere.
Si in anumite restaurante unde se gasesc, la supe si consome-uri intra.
🙂 Uite ceva nou invatat azi. Ma bucur ca te-am intrebat, curioasa din fire cum sunt, chiar am sa ma informez mai bine asupra subiectului.
asta se noteaza si se face 🙂 suna tare interesant! deci cum se termina ciorba de perisoare din dotarea curenta o bagam pe asta sa vedem ce iese! 🙂
Iese, caci n-are cum altfel. E foarte usor de facut, atat ca iti trebuie blender (sper ca asa se numeste, eu sunt in urma cu tehnologia…) ca sa o faci fina, fina. In bucataria mea eu am pasat legumele cu furculita si telul rotund si-a mers si-asa, deci nu te descuraja daca n-ai bucatarie super-tehnologizata :).
Pingback: La multi ani retzetarului! « Retzetar de… fericire