Mere in camasute

Ideea de “mere in camasute” nu imi apartine, am citit despre ele pe un forum si am rugat-o pe autoarea lor sa-mi explice ce sunt.  Nu am primit o reteta exacta si-am mai si improvizat pentru ca <<I’m f l a v o u r sensitive>>, dar nu pot decat sa-i multumesc pentru idee.

Sa va spun mai mult decat ca o vecina m-a intrebat ce am facut bun azi?

Pentru ≈ 60 buc.
Pregatire: 10’
Prajire: 20’

Ingrediente:

  • ulei pentru prajit
  • zahar farin vanilat

Aluat:

  • lapte, 200 ml;
  • oua, 1 buc.;
  • zahar vanilat, 2 pl.;
  • faina, 300 g;
  • sare

Umplutura:

  • mere dulci de marime medie, 5 buc
  • zahar, 100 g
  • scortisoara praf
  • nucsoara

Intr-un recipient, se pune zaharul vanilat in lapte, pentru a se topi, timp in care se pregatesc merele.

Se curata de coaja merele, se taie in 2, se curata de seminte, iar fiecare parte obtinuta se taie in alte 2 si apoi in 3, pentru a obtine bucati mici, de ≈ 2 cm.


Merele se pun intr-o cratita, se toarna zaharul deasupra si se calesc 10’, la foc mic, amestecand incontinuu. Cand s-au inmuiat, se ia cratita de pe foc, se adauga un praf de scortisoara si se razuie putina nucsoara deasupra si se lasa sa se racoreasca.


Se incepe pregatirea aluatului: faina se pune intr-un vas inalt, se pune oul, un praf de sare si se adauga, putin cate putin, laptele, amestecand incontinuu, pana la obtinerea unui aluat omogen.

Nota: Daca se formeaza cocoloase, se amesteca in continuare cu telul, pentru a le desface. Pentru a evita acest lucru, se amesteca cu atentie in momentul adaugarii laptelui si se evita incorporarea de prea multa faina, urmarind mereu sa se adauge lapte la timp. Cantitatile sunt suficiente pentru ca aluatul sa iasa putin mai gros decat cel de clatite.


Se toarna merele in aluat si se amesteca bine.


Intr-un vas antiaderent, se pune uleiul pentru prajit (un strat de ≈ 2 cm) si se incalzeste.

Se ia cate o ligura de compozitie, se pune in ulei si se prajeste la foc mediu pe-o parte si intorcandu-se pentru a se praji si pe cealalta.


Cand sunt gata, clatitele se scot cu o spatula cu gauri pe un servetel de hartie pentru a se absorbi surplusul de ulei si se transfera apoi in vasul de servit, unde se presara cu zahar farin vanilat.

Se servesc calde sau reci.

Pofta buna!

About Retzetar de... fericire

Despre lucruri lumesti care ne fac viata frumoasa.

Posted on 25 February, 2010, in Clatite/Gogosi, DESERT and tagged , , . Bookmark the permalink. 18 Comments.

  1. Camasutele cu mere trebuie sa le incerc neaparat! 😀
    Arata foarte bine si cum mie imi plac prajiturelele cu mere… 🙂

    • Sunt foarte, foarte bune.
      Nu pentru ca am postat eu reteta, ci pentru ca au disparut in jumatate de ora. De fapt, eu am apucat sa mananc pentru ca eram la tigaie, altfel nu cred ca as fi stiut sa v-o spun. Chit ca m-am fript un pic…

      Sa fii atent si sa calesti merele atat cat sa fie moi inauntru: scoti o bucatica si o tai in 2 ca sa vezi cum se comporta, apoi o papi si te convingi :).

  2. Doamne salivez pe aici. Ma duc sa mananc o portocala sa imi mai treaca durerea 🙂

  3. Mi, ai zis ca participi la un concurs ce implica votare. Sa imi dai link-ul. 🙂

  4. Blogul tau ar trebui sa fie interzis pentru aceia pofiticiosi, sa stii :)). Pana una alta, ma uitam la el si a venit mama in spate. Datorita tie, am sa mananc tort de amandine in weekend. Te anunt sa iti spun cum i-a iesit, caci va urma reteta ta. Ma plangeam ca nu stiu sa gatesc, am impresia ca am sa invat de aici, pas cu pas :D:D

    • M-as bucura sa incerci o reteta si sa imi spui apoi cum ti-a iesit. Faptul ca tu ai incredere ca poti invata de-aici pas cu pas, nu poate decat sa ma bucure.
      In general, sunt “pe faza”, dar daca te hotarasti asupra vreuneia, poti sa-mi scrii, in cazul in care ai nelamuriri. 😉

  5. Retetele sunt singurele “scrieri” la care eu citesc intai titlul, altfel… am vazut filme fara sa stiu cum “le cheama” si am citit carti pe-ale caror nume nu le stiu, sa nu mai zic de ora de biologie din generala, cand m-a ridicat profa sa spun lectia si, desi invatasem… surpriza: nu stiam titlul ei :))
    Da, ar trebui scris in titlu ca pofticiosii sunt invitati sa treaca pe la Adrian Enaru, care va va face o evaluare si in functie de care veti putea sau nu 😀 sa accesati paginile acestui blog.

    Revenind, de-abia astept sa-mi spui cum v-a iesit tortul si, cum mai spuneam, sora mea il cere din nou si ma cearta la fiecare dulce ce-i miroase din cutor, afland ca nu e tortul amandina :(.

  6. Apreciez, Miana.
    De dimineata, am alcatuit o comisie de evaluare si decizie. Si s-a hotarat, in unanimitate, nu numai ca nu mai e nevoie de acordul meu verbal, dar si faptul ca pofticiosii au obligatia sa citeasca toate retetele si sa vizualizeze absolut toate fotografiile postate pe blogul tau. Orice abatere de la aceasta prevedere aduce dupa sine sanctiuni drastice, poate chiar privarea de hrana. Na, sa va vad acum! 🙂

  7. S-a decis!
    Nu ai mentionat in cate zile calendaristice, decizia poate fi actionata in instanta de catre partile implicate. (Aici intra viitorul judecator, Loryloo.)

  8. Decizia nu poate fi atacata. Forul condus de mine e cel mai important din galaxie.

  9. Am plecat acum la sfarsit de saptamana, in vizita pe la prietenii mei virtuali si…uite asa am ajuns pe blogul tau, unde mireasma de mancare se impleteste cu aroma dulciurilor facute acasa.:)

    Te felicit pentru aceasta pasiune pe care ai facut-o pentru
    retetele usor de pregatit!
    Nu-i usor sa gatesti, dar sa iasa totul nemaipomenit de gustos, este o arta.
    Si arta trebuie apreciata!

    M-am bucurat sa vad ca-ti place sa citesti ceea ce scriu pe blogul meu, de aceea te invit sa o faci ori de cate ori doresti! 😉

    Te-am adaugat si eu la blogroll. 😉

  10. As incerca sa le fac eu, dar trebuie sa am genistul si pompierii pe speed dial! :))

  11. Of, si intrasem plina de speranta la reteta asta, am citit pe fuga, repede repede – mere, faina, zahar, ulei… si m-ai facut k.o. cu laptele si oul.. trebuie sa mai astept :-<

  12. Imi gatesc cat sa nu mor de foame – ingrediente de baza: cartofi, oua, branza, carnaciori oltenesti… macar mananc sanatos! :))
    v-as arata poze dinainte, dar la alea de dupa veti avea dubii ca ar fi acelasi loc. Precis veti cauta pe google imagini de la Cernobal sa vedeti daca nu cumva va mint. 🙂

Leave a comment