Speechless

Este ora 1 și 23 de minute.
Copilul meu de 5 luni (azi, peste 35 de minute) asistă neputincios, ca și părinții și bunicii lui la un “party” care a inceput acum vreo oră la vecinul nostru de 17 ani și jumătate.
Mai întâi a mers bunicul să-l roage să dea muzica mai încet. A dat-o mai încet pentru 3 secude… mai apoi a mers tatăl care a fost invitat la bere și la petrecere – “că e ziua mea”. Nu e, căci ziua lui e în septembrie, dar soțul meu nu știa asta.🙂 Nu a ajuns înapoi în curte că muzica a revenit la nivelul de sonor inițial (tare, să se audă de departe) și de parcă nu e suficient, mai cântă și ei și țipă.

De aproape o oră vrem sa sunăm la 112.

După cele două tentative nereușite am zis să mai așteptăm un pic. Să încercăm și a treia oară?

De ce nu sunăm?

Pentru că bunicul și bunica vor continua să locuiască aici și mâine și poimâine… iar vecinul (de numai 17 ani) este deja cunoscut ca fiind violent și nu vrem să riscăm ca vreunul din ei să pățească ceva… Noi suntem aici în vizită.

După aproape 7 ani în care am locuit în afara țării, am decis (IERI!!!) să ne stabilim în România.

Primul duș rece?! Ghinon?! Normalitate uitată?! Ne-am îmbătat cu vise și ne-am lăsat convinși de lucrurile frumoase și de poveștile plăcute ale unor prieteni naționaliști?! Am uitat de ce am plecat în 2009?
E 1:39. “Mahalaua zbiară”! Iar eu mai am puțin și plâng.

About Retzetar de... fericire

Despre lucruri lumesti care ne fac viata frumoasa.

Posted on 4 June, 2016, in De ce.... Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: